•••
Mai vreau - cât vreau...! - să-mi caut iar chipul prin ruine
Să-mi ninga iar in gură cu păpădii, şi'n mine
Să tremure iar chinul de-o noapte pusă'n jar
Dar e-n zadar dorinţa, mi-e în zadar...
Mai vrei o dată'n leagăn de orizont să tremur...?
Mai vrei sa guşti din roza ce-o desenez pe vremuri?
Ne mai uităm în soare ca doi nebuni copii?
Mai vii o dată, vară, mai vrei să vii?
Mai plângi într-o plimbare, pe căi de cimitire,
Să'mi creşti sub talpă viaţa ce o numeşti traire?
Îmi mai alungi un nume pe sub preaverzii nuci?
Mă mai apuci tu, vară, mă mai apuci...?
Să-mi plec din nou o coardă spre degetul pădurii...
O pasăre nocturnă să-şi dea iar drumul gurii...
Răsune-ţi poezia cu graiul ne'nţeles,
Glasul iubirii, vară, un gând ce mi-ai cules...
La munţii albi cu nimburi si ziduri de aramă
Să-ţi număr brezde-aprinse din sâni lăptoşi de mamă
Sub crestele-aburinde in gheţuri si apus
Lasă'mă dus, iubito, tu lasă-mă redus...
Sa-ţi număr melci si grauri, plantaţi lângă izvoare,
Cu palma sa-ţi mai mângâi o leşinată boare,
Prin iz-ul de suspine şi gemete, şi dor...
Toate revin... Eu, vară, eu mă opresc să mor...
Şi nu e chin mai cinic ca freamătul de viaţă
Ce-ţi înconjoară moartea, scriindu-ţi o prefaţă!
Şi doar sub tine, vară, va mai rămane-un rând,
Că s-a trăit odată, că s-a zâmbit plângând.
Mai fi-vor iaraşi grauri, mai fi-vor căprioare,
Mai reveni-va viaţa şi alţi poeţi, sub soare
Poate va fi mai cald - cu frigu'nchis în mine -
Va fi mai bine, vară, eu voi dormi în tine...
•••
Mai vreau - cât vreau...! - să-mi caut iar chipul prin ruine
Să-mi ninga iar in gură cu păpădii, şi'n mine
Să tremure iar chinul de-o noapte pusă'n jar
Dar e-n zadar dorinţa, mi-e în zadar...
Mai vrei o dată'n leagăn de orizont să tremur...?
Mai vrei sa guşti din roza ce-o desenez pe vremuri?
Ne mai uităm în soare ca doi nebuni copii?
Mai vii o dată, vară, mai vrei să vii?
Mai plângi într-o plimbare, pe căi de cimitire,
Să'mi creşti sub talpă viaţa ce o numeşti traire?
Îmi mai alungi un nume pe sub preaverzii nuci?
Mă mai apuci tu, vară, mă mai apuci...?
Să-mi plec din nou o coardă spre degetul pădurii...
O pasăre nocturnă să-şi dea iar drumul gurii...
Răsune-ţi poezia cu graiul ne'nţeles,
Glasul iubirii, vară, un gând ce mi-ai cules...
La munţii albi cu nimburi si ziduri de aramă
Să-ţi număr brezde-aprinse din sâni lăptoşi de mamă
Sub crestele-aburinde in gheţuri si apus
Lasă'mă dus, iubito, tu lasă-mă redus...
Sa-ţi număr melci si grauri, plantaţi lângă izvoare,
Cu palma sa-ţi mai mângâi o leşinată boare,
Prin iz-ul de suspine şi gemete, şi dor...
Toate revin... Eu, vară, eu mă opresc să mor...
Şi nu e chin mai cinic ca freamătul de viaţă
Ce-ţi înconjoară moartea, scriindu-ţi o prefaţă!
Şi doar sub tine, vară, va mai rămane-un rând,
Că s-a trăit odată, că s-a zâmbit plângând.
Mai fi-vor iaraşi grauri, mai fi-vor căprioare,
Mai reveni-va viaţa şi alţi poeţi, sub soare
Poate va fi mai cald - cu frigu'nchis în mine -
Va fi mai bine, vară, eu voi dormi în tine...
•••
vizualizati toate postarile
