In Dumbrava Sibiului

•••

Scanteie luna'n asfintit de seara,
Din Orion planetele lucesc...
Din nevazut un aer cald coboara,
Purtand parfumul apelor ce cresc.

Cu vuiet se inclin'adanc arinii
Spre'oglinzi intunecate, ce'si impart
O urma inecata a luminii
De care astrii galbeni se despart...

Si surde cresc, si scad prelung, afone,
Ecouri peste dealuri, dinspre munti -
Ce din a albiilor inalte clone,
Cununi de'arama'si leagana pe frunti!

...Şi stau in barca ce pe'ascuns ingana
Al apei tainic vals... Tremur pustiu.
Genunchii'mi ţin caietul iar in mana,
Eu ţin un pix iubire şi iţi scriu...

Dar cum sa'ti caut randuri potrivite?
Cand mana'mi tremura de'atatea mii
De patimi, ganduri, vise ratacite...
Cand tot astept, dar tu nu imi mai scrii...

Si plang incet... vaslind usor, departe.
Tot mai adanc, prin bezna, sa citesc
A florilor de Lotus dulce carte
Cu versuri albe ce'n petale cresc.
........................................................

Of...! Cu'aste ganduri, seara se petrece...
Arcade albe'n ceruri se topesc.
Mi'atat de cald şi, totusi, parca rece...
Iar fulgerele foile'mi citesc...

Se'ascunde luna'n turnul ei, agale,
Si'n aburi grei - a stelelor făclii,
Iar lotusii ascund a lor petale...!
Eu scriu mereu... Tu, scumpo, nu mai scrii...

•••

vizualizati toate postarile