Poezii Naive
Poezii Naive
go on top
Google Chrome

© Vasile Bell | Privacy Policy

Monday, December 17, 2012

Tacere... Tacere...




•••


Iubito, te-aşez, iar, cu ochii in ploaie,
Să-ţi crească planta iubirii in ei...
Apoi te îndemn cu nesaţ să imi bei
Iubirea ce pe tine se scurge şiroaie.


Cum te'nchipui alb-negru, în sepia si verde,
Inodoră, desculţă, despuiată'n "târziu"...
Uşor te îmbrac, te pictez, te rescriu,
Cu parfumul din mine, cel ce n-are ce pierde...


Mai las sa apună o umbra de led,
Mai închin un gând cald amintirii de tine,
Însetat, nesătul, între inimi preapline,
Mă mint iaraşi, tremur, şi'n tine mă'ncred.


Tu fiind vocea din ceaţa de-afară.
Un ghid printre lumi cu adânci rătăciri.
Respir doar prin tine, apărat de-amagiri,
Şi-ţi gust nesfârşita esenţă de seară...


Pun timpul sa tacă, ş-ascult ce îmi cere -
O scurtă bătaie din inima ta -,
De-ajung a iubi şi cu drag asculta
Clipe-adorminte'n tăcere, tăcere...


Te zidesc în absenţa cu formele-i moi
Din pluşuri, reflexii şi coturi de yale...
Te-apăs in retuşuri de roz si migdale,
M-adaug şi eu, şi'mi închipui "noi doi"...


Te iubesc...! - în dulce şi'amaruri de fiere,
În durerile tale, în placeri, te iubesc!
În ţipete lungi te iubesc, şi-mi gasesc
Momentele dragi de... tăcere... tăcere...


•••

vizualizati toate postarile